aranjor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză arrangeur.

Pronunție

  • AFI: /a.ran'ʒor/


Substantiv


Declinarea substantivului
aranjor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aranjor aranjori
Articulat aranjorul aranjorii
Genitiv-Dativ aranjorului aranjorilor
Vocativ aranjorule aranjorilor
  1. persoană care face un aranjament muzical.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe