aranjor
română
Etimologie
Din franceză arrangeur.
Pronunție
- AFI: /a.ran'ʒor/
Substantiv
| Declinarea substantivului aranjor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aranjor | aranjori |
| Articulat | aranjorul | aranjorii |
| Genitiv-Dativ | aranjorului | aranjorilor |
| Vocativ | aranjorule | aranjorilor |
- persoană care face un aranjament muzical.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online