aranya

Vezi și : aránya

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche (astăzi aranha) < latină arānea („păianjen”). Probabil dublet al lui ronya.

Înrudit cu franceză araignée și spaniolă araña.

Pronunție

• (occidental) AFI: /aˈɾa.ɲa/
• (central, oriental) AFI: /əˈɾa.ɲə/

Substantiv

aranya f., aranyes pl.

1. (entom.) păianjen

Cuvinte derivate

• aranyeta
• aranyona
• aranyota
• aranyó

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

aranya blanca aranya capçuda aranya de cap negre aranya de cul gros aranya de forat aranya de garbera aranya de mar aranya de seda aranya de sorra aranya de vitrac aranya del bon Jesús

aranya espasenca aranya estiracabells aranya fragata aranya guitarrera aranya monja aranya negra aranya peluda aranya roja aranya sabatera aranya sardinera

Expresii

• a l'aranya estiracabells
• com una aranya
• ésser com les aranyes, que sempre tenen forat per on sortir
• ésser una aranya
• fer aranya

Vezi și

• aràcnid

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din arany.

Pronunție

• AFI: /ˈɒrɒɲɒ/

Substantiv

1. forma de persoana a III-a singular la posesiv pentru arany.