păianjen

De la Wikționar, dicționarul liber
Un păianjen

română

Etimologie

Din slavă *pajončina.

Pronunție

  • AFI: /pə'jan.ʒen/


Substantiv


Declinarea substantivului
păianjen
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păianjen păianjeni
Articulat păianjenul păianjenii
Genitiv-Dativ păianjenului păianjenilor
Vocativ păianjenule păianjenilor
  1. grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă.
  2. animal care face parte din acest grup.
  3. unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă.
  4. (sport) fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei.
  5. (reg.) prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt.

Sinonime

Omonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe