arcuitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) arcui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ar.ku.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
arcuitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arcuitură arcuituri
Articulat arcuitura arcuiturile
Genitiv-Dativ arcuiturii arcuiturilor
Vocativ arcuitură arcuiturilor
  1. parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc.


Traduceri

Referințe