aroga

română

Etimologie

Din franceză s'arroger < latină arrogare.

Pronunție

• AFI: /a.ro'ga/

Verb

Conjugarea verbului aroga
Infinitiv	a aroga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	arog
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aroge
Participiu	arogat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agora
• roagă

Referințe

• DEX '98 via DEX online