aroga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză s'arroger < latină arrogare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
aroga
Infinitiv a aroga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
arog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aroge
Participiu arogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept.


Traduceri

Anagrame

Referințe