calitate
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ca.liˈta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului calitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calitate | calități |
| Articulat | calitatea | calitățile |
| Genitiv-Dativ | calității | calităților |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.
- Caracterul lui e o calitate de preț.
- însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună.
- Calitatea unui lucru.
- poziție, situație, titlu care conferă un drept.
- Are calitate de inginer.
- (la jocul de șah) diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal.
Sinonime
- 1: însușire, virtute, (rar) bun
- 2: însușire, natură
- 3: titlu, autoritate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie
Antonime
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De calitate = de calitate bună, de valoare.
- (loc. conj.) În calitate de... = cu dreptul de..., fiind...
Traduceri
totalitate a însușirilor și a laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru se deosebește de celelalte
|
|