arrière
Aspect
Vezi și : arriere, arriéré, arrière- |
(français)
Etimologie
Din franceză veche arire < latină populară *ad retro („în spate”), compus din ad + retrō.
Pronunție
Adverb
arrière
Sinonime
- 1: loin
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Locuțiuni
Substantiv
arrière m., arrières pl.
- (partea din) spate, dos, posterior
- L'arrière d'une voiture.
- (mar.) pupă
- Aller, avoir vent arrière.
- (la fotbal, la rugbi) fundaș
Sinonime
- 2: (mar.) poupe
Etimologie
Din arriérer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru arriérer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arriérer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru arriérer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru arriérer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru arriérer.