spate
Etimologie
Din latină spathae (pluralul lui spatha).
Pronunție
- AFI: /'spa.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului spate | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spate | spete |
| Articulat | spatele | spetele |
| Genitiv-Dativ | spatelui | spetelor |
| Vocativ | spate | spetelor |
- partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare.
- procedeu de înot pe spate; probă sportivă de înot care folosește acest procedeu.
- parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formații etc., opusă direcției spre care este orientată.
- parte a unei haine care acoperă spatele.
- ceea ce se află în spatele unei așezări, unui obiect etc.
- spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare.
Locuțiuni
- (loc.adv.) În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare.
- Pe spate =
- Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă.
Expresii
- A întoarce cuiva spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent
- A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil
- A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar
- A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție
- A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede și dintr-o dată, pe nerăsuflate
- A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva
- (fam.) Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online