aruncare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a arunca.

Pronunție

  • AFI: /a.run'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
aruncare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aruncare aruncări
Articulat aruncarea aruncările
Genitiv-Dativ aruncării aruncărilor
Vocativ aruncare aruncărilor
  1. acțiunea de a (se) arunca; aruncătură.
  2. probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc.


Traduceri

Referințe