aruncare
Etimologie
Din a arunca.
Pronunție
- AFI: /a.run'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului aruncare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aruncare | aruncări |
| Articulat | aruncarea | aruncările |
| Genitiv-Dativ | aruncării | aruncărilor |
| Vocativ | aruncare | aruncărilor |
- acțiunea de a (se) arunca; aruncătură.
- probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online