assessor
Aspect
(English)
Variante
- (ieșit din uz) assessour
Etimologie
Din engleză medie, care provine din franceză veche assessour < latină assessor („asesor, ajutor al unui judecător”).
Pronunție
- AFI: /əˈsɛsər/
Substantiv
assessor, pl. assessors
- (ec.) evaluator
- (fin.) expert contabil
- (jur.) asesor, asesor popular
- (spec.) estimator
- (în Anglia, Universitatea Oxford) funcționar responsabil pentru bunăstarea studenților
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Referințe
(svenska)
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului assessor | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | assessor | assessorn | assessorer | assessorerna |
Genitiv | assessors | assessorns | assessorers | assessorernas |
- (jur.) asesor, asesor popular