bunăstare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din bună + stare (după germană Wohlstand).

Pronunție

  • AFI: /bu.nəs'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunăstare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunăstare bunăstări
Articulat bunăstarea bunăstările
Dativ-Genitiv bunăstării bunăstărilor
Vocativ bunăstare bunăstărilor
  1. situație materială bună, prosperă; prosperitate.


Traduceri

Referințe