asuprire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a asupri.

Pronunție

  • AFI: /a.su'pri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
asuprire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asuprire asupriri
Articulat asuprirea asupririle
Genitiv-Dativ asupririi asupririlor
Vocativ asuprire asupririlor
  1. acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală.


Traduceri

Anagrame

Referințe