autoafirmare
română
Etimologie
Din a (se) autoafirma.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.a.firˈma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului autoafirmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autoafirmare | autoafirmări |
| Articulat | autoafirmarea | autoafirmările |
| Genitiv-Dativ | autoafirmării | autoafirmărilor |
| Vocativ | autoafirmare | autoafirmărilor |
- faptul de a se autoafirma.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online