autoafirma

română

Etimologie

Din auto- + a afirma.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.a.firˈma/

Verb

Conjugarea verbului (se) autoafirma
Infinitiv	a (se) autoafirma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autoafirm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autoafirme
Participiu	autoafirmat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se afirma prin sine însuși.

Cuvinte derivate

• autoafirmare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afumătoria

Referințe

• DEX '98 via DEX online