autocunoaște

română

Etimologie

Din auto- + a cunoaște.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.kuˈno̯aʃ.te/

Verb

Conjugarea verbului (se) autocunoaște
Infinitiv	a (se) autocunoaște
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autocunosc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autocunoască
Participiu	autocunoscut
Conjugare	III

1. (v.refl.) a se cunoaște prin autoobservare.

Cuvinte derivate

• autocunoaștere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online