autocunoaște

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din auto- + a cunoaște.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.ku'no̯aʃ.te/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autocunoaște
Infinitiv a (se) autocunoaște
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autocunosc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autocunoască
Participiu autocunoscut
Conjugare III
  1. (v.refl.) a se cunoaște prin autoobservare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe