autocunoaștere
română
Etimologie
Din a (se) autocunoaște.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.kuˈno̯aʃ.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului autocunoaștere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autocunoaștere | autocunoașteri |
| Articulat | autocunoașterea | autocunoașterile |
| Genitiv-Dativ | autocunoașterii | autocunoașterilor |
| Vocativ | autocunoaștere | autocunoașterilor |
- acțiunea de a se autocunoaște.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online