autogeneză
română
Etimologie
Din franceză autogenèse.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.ʤe'ne.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului autogeneză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autogeneză | autogeneze |
| Articulat | autogeneza | autogenezele |
| Genitiv-Dativ | autogenezei | autogenezelor |
| Vocativ | autogenezo | autogenezelor |
- teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
|