viu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină vivus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
viu
Singular Plural
Masculin viu vii
Feminin vie vii
Neutru viu vii
  1. (adesea substantivat) care se află în viață, care trăiește; înzestrat cu viață.
  2. care este dotat cu simțire.
  3. care persistă, care dăinuiește încă.
    Tradiție vie.
  4. (în concepția creștină) etern, nemuritor, veșnic.
  5. plin de viață, de neastâmpăr; cu mișcări iuți, vioaie.
  6. animat, însuflețit.
    Discuție vie.
  7. (despre ochi) care denotă vioiciune, inteligență; ager, vioi.
  8. (despre plante) viguros, plin de sevă, sănătos, verde.
  9. (despre ape) care curge repede.
  10. (despre foc) care arde bine, cu flăcări mari.
  11. (despre sunete) răsunător, puternic.
  12. (despre lumină; p.ext. despre surse de lumină) tare, puternic, orbitor.
  13. (despre culori) aprins; strălucitor.
  14. (despre abstracte) intens, puternic.
    Durere vie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Prin (sau cu) viu grai = oral
  • A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva)
  • Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau mort; cu orice preț
  • (substantivat) A fi mort între vii = a fi ca și mort
  • Nici cu viii, nici cu morții, = se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește
  • Morții cu morții și viii cu viii, = se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
viu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viu vii
Articulat viul viile
Dativ-Genitiv viului viilor
Vocativ viule viilor
  1. (rar) viață.


Traduceri

Referințe