autoironiza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din auto- + ironie.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.i.ro.niˈza/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autoironiza
Infinitiv a (se) autoironiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autoironizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autoironizeze
Participiu autoironizat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se supune autoironiei.


Traduceri

Referințe