ironie

română

Etimologie

Din franceză ironie < latină ironia.

Pronunție

• AFI: /i.ro'ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ironie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ironie	ironii
Articulat	ironia	ironiile
Genitiv-Dativ	ironiei	ironiilor
Vocativ	ironie	ironiilor

1. vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare.

Cuvinte derivate

• autoironie
• autoironiza

Expresii

• Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării

Traduceri

Traduceri

cehă: ironie (čeština) f. engleză: irony (English)

franceză: ironie (français) f. neerlandeză: ironie (Nederlands) f.

Anagrame

• enorii

Referințe

• DEX '98 via DEX online