Sari la conținut

aventura

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză aventurer.

Pronunție

  • AFI: /a.ven.tuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) aventura
Infinitiv a (se) aventura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aventurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) aventureze
Participiu aventurat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă.


Traduceri

Referințe