întreprinde

română

Etimologie

Din între- + a prinde (după franceză entreprendre).

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'prin.de/

Verb

Conjugarea verbului întreprinde
Infinitiv	a întreprinde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întreprind
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întreprindă
Participiu	întreprins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua.

Cuvinte derivate

• întreprindere
• întreprinzător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online