Sari la conținut

avlat

De la Wikționar, dicționarul liber

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche aflat, care provine din germană medie de jos aflat („iertare”), din verbul aflaten („a ierta”); echivalent cu av- +‎ (att) låta („a permite, a lăsa”).

Iînrudit cu islandeză aflát, daneză avlad, germană Ablass și neerlandeză aflaat.

Pronunție

  • AFI: /ˈɑːvˌlɑːt/


Substantiv


Declinarea substantivului
avlat
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ avlat avlaten avlater avlaterna
Genitiv avlats avlatens avlaters avlaternas
  1. (bis.) indulgență

Cuvinte derivate

Vezi și

Etimologie

Din avla.

Verb

  1. forma de supin pentru avla.

Referințe