avlat
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche aflat, care provine din germană medie de jos aflat („iertare”), din verbul aflaten („a ierta”); echivalent cu av- + (att) låta („a permite, a lăsa”).
Iînrudit cu islandeză aflát, daneză avlad, germană Ablass și neerlandeză aflaat.
Pronunție
- AFI: /ˈɑːvˌlɑːt/
Substantiv
| Declinarea substantivului avlat | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | avlat | avlaten | avlater | avlaterna |
| Genitiv | avlats | avlatens | avlaters | avlaternas |
- (bis.) indulgență
Cuvinte derivate
Vezi și
Etimologie
Din avla.
Verb
- forma de supin pentru avla.