permite

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză permettre < latină permittere.

Pronunție

  • AFI: /per'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
(se) permite
Infinitiv a (se) permite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) permit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) permită
Participiu permis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui.
    Nu e permis oricui să facă așa ceva.
    Permit organizarea mitingului.
  2. (v.refl.) (cu complementul persoanei în dativ) a-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni.
    Cum îți permiți una ca asta?
    Îmi permit să plec.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și permite prea multe = a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviințe


Traduceri

Referințe