Sari la conținut

bâiguit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) bâigui.

Pronunție

  • AFI: /bɨj.guˈit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bâiguit
Singular Plural
Masculin bâiguit bâiguiți
Feminin bâiguită bâiguite
Neutru bâiguit bâiguite
  1. (despre vorbire) fără noimă, fără sens, rău articulat.
  2. (despre oameni) zăpăcit, buimac.


Traduceri

Anagrame

Referințe