bâiguit

română

Etimologie

Din a (se) bâigui.

Pronunție

• AFI: /bɨj.guˈit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului bâiguit
	Singular	Plural
Masculin	bâiguit	bâiguiți
Feminin	bâiguită	bâiguite
Neutru	bâiguit	bâiguite

1. (despre vorbire) fără noimă, fără sens, rău articulat.
2. (despre oameni) zăpăcit, buimac.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• găbuiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online