buimac

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
buimac
Singular Plural
Masculin buimac buimaci
Feminin buimacă buimace
Neutru buimac buimace
  1. amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe