băbăcuță

română

Etimologie

Din babacă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /bə.bə'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului băbăcuță
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	băbăcuță	băbăcuți
Articulat	băbăcuța	băbăcuții
Genitiv-Dativ	băbăcuței	băbăcuților
Vocativ	băbăcuță	băbăcuților

1. (înv. și reg.) diminutiv al lui babacă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online