băcuiață

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /bə.kuˈja.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
băcuiață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băcuiață băcuiețe
Articulat băcuiața băcuiețele
Genitiv-Dativ băcuieței băcuiețelor
Vocativ băcuiață băcuiețelor
  1. (reg.) față de pernă folosită ca desagă.


Traduceri

Referințe