bădicuță

română

Etimologie

Din bădică + sufixul -ută.

Pronunție

• AFI: /bə.di'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bădicuță
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bădicuță	bădicuți
Articulat	bădicuța	bădicuții
Genitiv-Dativ	bădicuței	bădicuților
Vocativ	bădicuță	bădicuților

1. (pop.; mai ales la voc.) diminutiv al lui bădică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• abducția

Referințe

• DEX '98 via DEX online