bălălău

română

Etimologie

Din a bălălăi + sufixul -ău.

Pronunție

• AFI: /bə.ləˈləw/

Adjectiv

1. (reg.) care se bălăbănește.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului bălălău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bălălău	invariabil
Articulat	bălălăul	invariabil
Genitiv-Dativ	bălălăului	invariabil
Vocativ	bălălăule	invariabil

1. om moale, prost, neghiob.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online