Sari la conținut

prost

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) prostŭ.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
prost
Singular Plural
Masculin prost proști
Feminin proastă proaste
Neutru prost proaste
  1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
  2. care se încrede ușor; naiv, credul.
  3. (înv. și pop.) fără știință de carte; neînvățat, ignorant.
  4. lipsit de rafinament; simplu, neevoluat.
  5. de condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând.
  6. obișnuit, comun.
  7. de calitate inferioară, lipsit de valoare.
  8. (adesea adverbial) care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător.
  9. (adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) stricat, incorect.
  10. (despre situații, știri, întâmplări etc.) neplăcut, nefavorabil, nenorocit.
  11. (despre vreme) nefavorabil, rău.
  12. nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc.
  13. dăunător; neprielnic.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Un prost și jumătate = foarte prost
  • A face pe prostul = a simula prostia
  • A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas
  • Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește
  • Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p.ext. ceartă


Traduceri

Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
prost
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prost proști
Articulat prostul proștii
Genitiv-Dativ prostului proștilor
Vocativ prostule proștilor
  1. om lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
  2. om care se încrede ușor; om naiv, credul.
  3. (înv. și pop.) persoană fără știință de carte; om neînvățat, ignorant.
  4. om lipsit de rafinament; om simplu, neevoluat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=prost&oldid=951697”