băltac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din baltă + sufixul -ac.

Pronunție

  • AFI: /bəl'tak/


Substantiv


Declinarea substantivului
băltac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băltac băltace
Articulat băltacul băltacele
Genitiv-Dativ băltacului băltacelor
Vocativ băltacule băltacelor
  1. (reg.) băltoacă.


Traduceri

Anagrame

Referințe