băltoacă

română

Variante

• băltoagă

Etimologie

Din baltă + sufixul -oacă.

Pronunție

• AFI: /bəl'to̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului băltoacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	băltoacă	băltoace
Articulat	băltoaca	băltoacele
Genitiv-Dativ	băltoacei	băltoacelor
Vocativ	băltoacă	băltoacelor

1. baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac.
2. cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online