bănărit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ban + sufixul -ărit.

Pronunție

  • AFI: /bə.nə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
bănărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bănărit bănărituri
Articulat bănăritul bănăriturile
Genitiv-Dativ bănăritului bănăriturilor
Vocativ bănăritule bănăriturilor
  1. (reg.) bănet.


Traduceri

Anagrame

Referințe