baleia

română

Etimologie

Din franceză balayer < confer balai ("mătură").

Pronunție

• AFI: /ba.le'ja/

Verb

Conjugarea verbului baleia
Infinitiv	a baleia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	baleiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să baleieze
Participiu	baleiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic.
2. (fig.) a mătura.

Sinonime

• 2: mătura

Cuvinte derivate

• baleiare
• baleiat

Traduceri

a parcurge cu un fascicul electronic

franceză: balayer (français)

Referințe

• DEX online

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină balaena.

Pronunție

• AFI: /bɐ'le.jɐ/
• AFI: /ba'le.jɐ/ (Brazilia)

Substantiv

baleia f., baleias pl.

1. balenă
2. (fig.) balenă

Cuvinte derivate

• baleeiro

Cuvinte compuse

• baleia-assassina
• baleia-azul
• baleia-corcunda

Etimologie

Derivat regresiv din balear.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru balear.
2. forma de persoana a II-a singular imperativ pentru balear.

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário