mătura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din mătură.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
mătura
Infinitiv a mătura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mătur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să măture
Participiu măturat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și intranz.) a curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura; a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura.
  2. (v.tranz.) a atinge în trecere.
  3. (v.tranz.) (p.anal.) (despre vânt, ape) a purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale.
  4. (v.tranz.) (fig.) a înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe