bancruta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană bankrottieren.

Pronunție

  • AFI: /ban.kru'ta/


Verb


Conjugarea verbului
bancruta
Infinitiv a bancruta
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		bancrutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să bancruteze
Participiu bancrutat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a da faliment.


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=bancruta&oldid=743320”