behăit

română

Etimologie

Din a behăi.

Pronunție

• AFI: /be.həˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului behăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	behăit	behăite
Articulat	behăitul	behăitele
Genitiv-Dativ	behăitului	behăitelor
Vocativ	behăitule	behăitelor

1. faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură.

Cuvinte derivate

• behăitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online