belfer

română

Etimologie

Din idiș בעלפֿער‎ (belfer) (= germană Beihelfer).

Pronunție

• AFI: /ˈbel.fer/

Substantiv

Declinarea substantivului belfer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	belfer	belferi
Articulat	belferul	belferii
Genitiv-Dativ	belferului	belferilor
Vocativ	belferule	belferilor

1. (reg., fam. sau depr.) învățător; profesor.
2. om care se lăfăiește în lux și bogăție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online