benchet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană бeнкeт (benket), inevitabil din italiană banchetto.

Pronunție

  • AFI: /benˈket/


Substantiv


Declinarea substantivului
benchet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ benchet bencheturi
Articulat benchetul bencheturile
Genitiv-Dativ benchetului bencheturilor
Vocativ benchetule bencheturilor
  1. (pop.) petrecere mare, chef, zaiafet.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe