mare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
mare

română

Etimologie

Probabil din latină mas, maris.

Pronunție

  • AFI: /'ma.re/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mare
Singular Plural
Masculin mare mari
Feminin mare mari
Neutru mare mari
  1. (indică dimensiunea) care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație).
  2. (adverbial)
    Făină măcinată mare
  3. (despre suprafețe) întins, vast.
  4. înalt.
    Deal mare.
  5. lung.
    Păr mare.
  6. încăpător, spațios, voluminos.
    Vas mare.
  7. lat; adânc.
    Apă mare.
  8. (indică cantitatea) care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros.
  9. (despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) cu debit sporit, umflat.
  10. (despre numere sau, p.ext., despre valori care se pot exprima numeric) care este în cantitate însemnată, ridicat.
  11. (despre prețuri) ridicat.
  12. (despre colectivități) numeros.
  13. (arată rezultatul dezvoltării ființelor) care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate.
  14. (de obicei la comparativ sau la superlativ relativ) mai (sau cel mai) în vârstă.
  15. (indică durata; despre unități de timp) de lungă durată, îndelung, lung.
  16. (indică intensitatea) (despre surse de lumină și căldură) puternic, intens.
  17. (despre sunete, voce, zgomote) puternic, ridicat.
  18. (despre fenomene atmosferice) violent, aspru, năprasnic.
    Ger mare.
  19. (despre ritmul de mișcare sau de deplasare) care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit.
  20. (despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) intens, profund, tare.
  21. (adverbial; pop.) din cale-afară, peste măsură.
  22. grav.
    Greșeală mare.
  23. (arată calitatea, valoarea) de valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat.
  24. hotărâtor.
  25. uimitor, extraordinar, impresionant.
  26. grav, serios.
  27. cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit.
  28. ieșit din comun; deosebit.
  29. care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază.
  30. superior în ceea ce privește calitățile morale.
  31. deosebit, ales, distins.
    Mare cinste.
  32. (despre ospețe, serbări) plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție
  • Să crești mare! = formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc
  • Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni
  • (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază
  • A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat
  • A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
  • (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.)
  • Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude
  • Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)..
  • Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.)
  • Mare minune să (nu) ... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)..
  • A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul
  • (substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși
  • La mai mare, = urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post
  • Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent
  • Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos


Traduceri

Etimologie

Din latină mare, maris.

Substantiv


Declinarea substantivului
mare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mare mări
Articulat marea mările
Dativ-Genitiv mării mărilor
Vocativ mare mărilor
  1. nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; (p.ext.) ocean.
  2. (fig.) suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
  3. (fig.) mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

Expresii

  • Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul
  • A vântura mări și țări = a călători mult
  • A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime
  • Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe


Traduceri

Anagrame

Referințe