Sari la conținut

beneiden

De la Wikționar, dicționarul liber

(Deutsch)

Etimologie

Din be- + Neid + -en.

Pronunție

  • AFI: /bə'naɪ̯dən/


Verb


Conjugarea verbului
beneiden
Infinitiv beneiden
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
beneidest
beneidet
Indicativ imperfect beneidete
Participiu perfect beneidet
Verb auxiliar haben
  1. a invidia
    Ich beneide Matze für seinen Optimismus.

Cuvinte apropiate

Referințe