beteșug

română

Etimologie

Din maghiară betegség.

Pronunție

• AFI: /be.te'ʃug/

Substantiv

Declinarea substantivului beteșug
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beteșug	beteșuguri
Articulat	beteșugul	beteșugurile
Genitiv-Dativ	beteșugului	beteșugurilor
Vocativ	beteșugule	beteșugurilor

1. (pop.) infirmitate, invaliditate.
2. (fig.) defect moral; cusur.
3. (fig.) defecțiune.
4. (reg.) boală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online