beteșug

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară betegség.

Pronunție

  • AFI: /be.te'ʃug/


Substantiv


Declinarea substantivului
beteșug
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beteșug beteșuguri
Articulat beteșugul beteșugurile
Genitiv-Dativ beteșugului beteșugurilor
Vocativ beteșugule beteșugurilor
  1. (pop.) infirmitate, invaliditate.
  2. (fig.) defect moral; cusur.
  3. (fig.) defecțiune.
  4. (reg.) boală.


Traduceri

Referințe