infirmitate

română

Etimologie

Din franceză infirmité < latină inmmitas, inmmitans.

Pronunție

• AFI: /in.fir.mi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului infirmitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infirmitate	infirmități
Articulat	infirmitatea	infirmitățile
Genitiv-Dativ	infirmității	infirmităților
Vocativ	infirmitate	infirmităților

1. starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate.
2. (fig.) slăbiciune morală, imperfecțiune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online