Sari la conținut

infirmitate

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză infirmité < latină inmmitas, inmmitans.

Pronunție

  • AFI: /in.fir.mi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
infirmitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infirmitate infirmități
Articulat infirmitatea infirmitățile
Genitiv-Dativ infirmității infirmităților
Vocativ infirmitate infirmităților
  1. starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate.
  2. (fig.) slăbiciune morală, imperfecțiune.


Traduceri

Referințe