bifurcare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) bifurca.

Pronunție

  • AFI: /bi.fur'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bifurcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bifurcare bifurcări
Articulat bifurcarea bifurcările
Dativ-Genitiv bifurcării bifurcărilor
Vocativ bifurcare bifurcărilor
  1. faptul de a se bifurca;(concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație.


Traduceri

Referințe