bifurca

română

Etimologie

Din franceză bifurquer.

Pronunție

• AFI: /bi.fur'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) bifurca
Infinitiv	a (se) bifurca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) bifurce
Participiu	bifurcat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri.

Cuvinte derivate

• bifurcare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online