bihuncă

română

Etimologie

Din ucraineană бихункy (bihunky).

Pronunție

• AFI: /bi'hun.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului bihuncă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bihuncă	bihunci
Articulat	bihunca	bihuncile
Genitiv-Dativ	bihuncii	bihuncilor
Vocativ	bihuncă	bihuncilor

1. (reg.) trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online