singur

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină singulus.

Pronunție

  • AFI: /'sin.gur/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
singur
Singular Plural
Masculin singur singuri
Feminin singură singure
Neutru singur singure
  1. (despre oameni) care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva.
  2. singuratic, solitar, izolat, retras; părăsit.
  3. prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă.
  4. de la sine.
  5. (precedând substantivul) numai unul; unic.
    Singurul drum spre oraș.
  6. (în construcții negative) nici un.
    Nu putea articula un singur cuvânt.
  7. (adverbial) numai, doar.
    Singur tu nu mi-ai plăcut.
  8. (determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană.
    Am eu singur grijă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe