binecuvântat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a binecuvânta.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.ku.vɨn'tat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
binecuvântat
Singular Plural
Masculin binecuvântat binecuvântați
Feminin binecuvântată binecuvântate
Neutru binecuvântat binecuvântate
  1. care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit.
  2. (fig.) înzestrat, talentat, dotat.
  3. (despre lucruri) care are o acțiune binefăcătoare.
  4. (despre cauze, motive etc.) bine întemeiat, îndreptățit, justificat.


Traduceri

Referințe