binecuvântat

română

Etimologie

Din a binecuvânta.

Pronunție

• AFI: /bi.ne.ku.vɨn'tat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului binecuvântat
	Singular	Plural
Masculin	binecuvântat	binecuvântați
Feminin	binecuvântată	binecuvântate
Neutru	binecuvântat	binecuvântate

1. care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit.
2. (fig.) înzestrat, talentat, dotat.
3. (despre lucruri) care are o acțiune binefăcătoare.
4. (despre cauze, motive etc.) bine întemeiat, îndreptățit, justificat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online