bine

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
bine

română

Etimologie

Din latină bene (cu unele sensuri calc după greacă (veche) Agathos, germană das Gut).

Pronunție

  • AFI: /'bi.ne/


Adverb

  1. în mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
  2. (în formule de salut) bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși) !
  3. (referitor la sănătate)
    A se simți bine
    A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.).
    A dormi (sau a se odihni etc.) bine.
  4. în concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte.
    Să te porți bine cu oricine.
  5. în concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat.
    Cântă și dansează bine.
    Cu rochia asta iți șade bine.
  6. în concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact.
    Vezi bine că așa stau lucrurile.
    Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!
  7. (având valoarea unei afirmații)
    Bine, am să procedez cum vrei tu!
  8. cu grijă, cu atenție.
    Uită-te bine și învață.
  9. deplin, în întregime, complet.
    E cherchelit bine.
  10. (la comparativ) mult.
    A fost plecat doi ani și mai bine.
  11. mult și prielnic.
    A plouat bine.
    A mâncat și a băut bine.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A (-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic
  • A (-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică
  • Nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile?
  • (fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-și facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)!
  • Bărbat bine făcut sau femeie bine făcută = bărbat sau femeie chipeș(ă)
  • De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat
  • () bine zici = (că) zici așa cum trebuie
  • Ei bine... = după cum spuneam..


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bine
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bine invariabil
Articulat binele invariabil
Dativ-Genitiv binelui invariabil
Vocativ bine invariabil
  1. ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
  2. ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
  3. (fil.; art.) obiectul moralei ca știință.
  4. (adjectival; despre oameni) armonios dezvoltat, plăcut la vedere.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie
  • Să-ți(sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite
  • A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva)
  • A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit


Traduceri

Referințe